Luxmetrul sau telefonul tău arată lucși — plantei îi pasă de PPFD. Alege tipul de lampă și citește valoarea imediat. Gratuit și fără cont.
Factorul de conversie depinde de spectru — de aceea tipul lămpii este aici câmpul decisiv. Aceeași citire în lucși înseamnă sub HPS un alt număr de fotoni decât sub LED.
Valoare aproximativă — un senzor cuantic (PAR) bun rămâne mai precis.
| Tipul lămpii | Împarte lucșii la |
|---|---|
| LED Full Spectrum | ÷ 67 |
| HPS | ÷ 82 |
| CMH / LEC | ÷ 62 |
| CFL | ÷ 75 |
| T5 | ÷ 72 |
Aceste calculatoare oferă valori orientative pentru propria ta evaluare. Nu înlocuiesc măsurarea la fața locului sau sfatul unui specialist — toate datele fără garanție.
Luxul măsoară luminozitatea așa cum o vede ochiul uman. Ochii noștri sunt cei mai sensibili la verde și aproape că nu înregistrează roșul și albastrul — exact benzile cu care planta face cel mai mult. Luxmetrul cântărește deci greșit lumina tocmai atunci când vrei să știi ce ajunge de fapt la plantă.
PPFD (densitatea fluxului de fotoni fotosintetici) numără în schimb particulele de lumină care cad în fiecare secundă pe un metru pătrat — și doar pe cele din intervalul util pentru fotosinteză, de la 400 la 700 de nanometri. Se exprimă în µmol/m²/s. În această unitate vorbesc producătorii de lămpi și planurile de iluminare.
Nu există un factor universal pentru a transforma lucșii în PPFD — depinde de cum se distribuie lumina pe lungimi de undă. O lampă cu sodiu luminează puternic în zona galben-portocalie, la care ochiul e sensibil: dă mulți lucși pe foton, deci factorul e mare. Un LED cu spectru complet distribuie lumina mai larg și, la aceeași citire, livrează mai mulți fotoni utili.
De aceea tabelul dă o valoare proprie pentru fiecare tip de lampă. Alegi greșit și te poți înșela cu douăzeci la sută — diferența dintre o iluminare decentă și una prea slabă.
Factorii sunt aproximări pentru lămpi tipice și variază destul de mult chiar în cadrul aceluiași tip. Pentru LED cu spectru complet se indică, în funcție de model, valori între aproximativ ÷54 și ÷69; 67, folosit aici, e de partea prudentă. Nici „CMH” nu e un singur produs: varianta agro de 3100 K iese la aproximativ ÷59, o lampă de 4200 K la aproximativ ÷65. 62, folosit aici, e la mijloc.
În practică asta înseamnă: datele producătorului bat orice regulă empirică. Mulți producători publică hărți PPFD sau curbe spectrale ale modelelor lor — dacă le ai, folosește-le în locul valorilor din tabel. Acest calculator este pentru toți cei care nu le au.
Un luxmetru este ieftin și măsoară luminozitatea pentru ochiul uman. Cu factorul potrivit dă o estimare utilă — suficientă pentru a regla înălțimea lămpii și a vedea unde slăbește lumina la margini.
Un senzor PAR (cuantic) măsoară fotonii direct și nu are nevoie de niciun factor. Costă de câteva ori mai mult, dar este singura metodă care funcționează independent de spectru. Dacă vrei să compari lămpi de tipuri diferite, cu greu te descurci fără el — exact acolo cedează orice factor.
Un cuvânt despre CO₂: un PPFD mai mare merită doar dacă planta primește și suficient dioxid de carbon. Fără suplimentare, plafonul este de obicei în jur de 900 µmol/m²/s — peste asta, mai multă lumină nu mai crește recolta, doar factura la curent.
Măsoară la înălțimea vârfurilor plantelor, nu pe podea și nici lipit de lampă. Ține senzorul orizontal, cu partea de măsurare în sus, spre lumină — înclinat, va arăta mereu prea puțin.
Măsoară mai multe puncte: în centru, sub lampă, și în colțurile suprafeței. Scăderea luminii la margini e mare la majoritatea lămpilor, iar o singură citire în centru sugerează o uniformitate care nu există. Și dă-te la o parte — propria ta umbră falsifică măsurătoarea.
Aplicațiile de telefon pe post de luxmetru sunt mai bune decât nimic, dar imprecise: senzorii nu sunt calibrați, iar citirile diferă vizibil de la un aparat la altul. Bune pentru o idee generală, nu pentru reglaje fine.
Când ai PPFD-ul, următorul pas este suma zilnică: abia împreună cu durata zilei de lumină îți spune câtă lumină primește de fapt planta. Asta calculează calculatorul PPFD → DLI — și, la fiecare valoare orientativă, indică numărul de ore din care rezultă.
Citirea în lucși se împarte la un factor care depinde de tipul lămpii: aproximativ 67 pentru LED cu spectru complet, 82 pentru HPS, 62 pentru CMH/LEC, 75 pentru CFL și 72 pentru T5. Exemplu: 40.000 de lucși sub LED înseamnă aproximativ 597 µmol/m²/s.
Pentru că lucșii cântăresc luminozitatea după sensibilitatea ochiului uman, iar PPFD numără fotonii din intervalul 400–700 nm. Relația dintre cele două mărimi depinde de spectrul lămpii — iar cel al unei HPS e cu totul altul decât al unui LED. Chiar și în cadrul aceluiași tip valorile variază: LED-urile cu spectru complet se situează, în funcție de model, cam între ÷54 și ÷69.
În practică, suficient de precisă pentru a evalua înălțimea lămpii și acoperirea suprafeței — dar rămâne o estimare. Dacă ai datele spectrale sau o hartă PPFD a lămpii tale, folosește-le. Dacă vrei să compari direct tipuri diferite de lămpi, ai nevoie de un senzor PAR; niciun factor nu te duce acolo.
Orientativ: răsaduri și butași în jur de 200–400 µmol/m²/s, vegetativ în jur de 400–600, înflorire în jur de 600–900. Valorile mai mari merită de obicei doar cu CO₂ suplimentar. O acoperire uniformă a întregii suprafețe contează mai mult decât un vârf de citire în centru.
În principiu da, dar doar orientativ. Senzorii de lumină ai telefoanelor nu sunt calibrați, iar citirile diferă vizibil de la un aparat la altul. Pentru a regla precis înălțimea lămpii e mai bun un luxmetru sau un senzor cuantic.
PPFD este un instantaneu — câtă lumină ajunge în acest moment. DLI (integrala luminii zilnice) adună asta pe toată durata zilei de lumină și se exprimă în mol/m²/zi. Pentru plantă contează, în final, suma zilnică, nu valoarea de moment. Conversia în ambele sensuri o face calculatorul PPFD → DLI.
Da. Acest calculator folosește aceiași factori ca și convertorul lux → PPFD din aplicația CRIS. Acolo stă chiar lângă jurnalul de cultivare, așa că valorile măsurate ajung imediat în înregistrarea potrivită.
Lux → PPFD, VPD, DLI, pH, EC și altele — în aplicația CRIS, chiar lângă jurnalul de cultivare, complet offline și fără cont.