Răspunsul scurt: cu două soiuri fotoperiodice, aproape mereu. Cu unul fotoperiodic și unul autoflorant împreună, doar acceptând un preț. Ce decide nu e durata înfloririi — e ce se întâmplă când recoltezi într-un cort care continuă să funcționeze.
Ambele stau sub același ciclu de lumină, ambele primesc aceeași climă, ambele se udă la fel. Că unul se termină după opt săptămâni și celălalt după unsprezece nu schimbă nimic din toate acestea — pur și simplu înfloresc un timp diferit.
Ce se schimbă e momentul în care trebuie să umbli la plantă: o dată pentru spălare, o dată pentru tăiere. Și acolo sunt punctele despre care e acest articol — nu în cultivare, ci în predarea ștafetei.
Dacă socotești cele două durate înainte să începi, știi cât se distanțează recoltele. Asta face calculatorul datei recoltei: o dată pe soi, pornind de la aceeași zi de trecere la 12/12.
Aici se ciocnesc două ceasuri. Un soi fotoperiodic înflorește pentru că lumina coboară la douăsprezece ore. Un autoflorant înflorește pentru că are vârsta potrivită: nu ascultă de temporizator, ci de propriul calendar. De ce e așa explică calculatorul datei recoltei.
Autoflorantele merg cel mai bine cu optsprezece până la douăzeci de ore de lumină de la început până la sfârșit. Dacă cobori la douăsprezece din cauza celui fotoperiodic, autoflorantul înflorește oricum — dar cu o treime mai puțină lumină pe zi. Ajunge la final; doar că dă mai puțin.
Invers nu merge deloc: cu optsprezece ore, fotoperiodicul rămâne la nesfârșit în vegetativ. Nu înflorește, se tot întinde — și ajunge prea înalt pentru cort.
În practică: să le amesteci înseamnă să alegi unul dintre cele două cicluri și să accepți pierderea la cealaltă plantă. Un compromis la treisprezece sau paisprezece ore le înrăutățește pe amândouă în loc să lase una bine.
O plantă e gata, iar cealaltă mai are nevoie de trei săptămâni. Trebuie deci să tai într-un cort care încă înflorește.
Se poate, dar are consecințe. Deschizi cortul mai mult decât de obicei, lucrezi cu lumina aprinsă și ridici praf și resturi vegetale. Pentru planta care rămâne, în plină înflorire finală, e momentul cel mai delicat din tot ciclul — botrytis-ului îi ajung aer umed și mișcare în momentul nepotrivit.
Două lucruri ajută: taie planta matură întreagă și dintr-o dată, în loc să scoți ramuri zile la rând. Și n-o usca în același loc — uscarea cere altă umiditate decât înflorirea, iar cele două nu încap în același timp într-un cort.
Dacă faci spălare înainte de recoltare, ea privește doar una dintre plante. Cealaltă e în plină înflorire și are în continuare nevoie de soluția ei. Într-un rezervor comun asta nu se poate separa.
În pământ e simplu: fiecare ghiveci se udă separat, deci speli unul și continui să-l fertilizezi pe celălalt. În DWC sau cu un rezervor comun e o limitare reală: ambele plante împart aceeași soluție, iar una primește forțat ce nu i se cuvine.
Dacă spălarea e măcar necesară e altă întrebare — o tratează capitolul spălarea înainte de recoltare, iar răspunsul e mai prudent decât se așteaptă mulți.
Fiecare soi crește la înălțimea lui, iar lampa atârnă la aceeași distanță pentru amândouă. Dacă unul o ia în sus, ajunge prea aproape — iar celuilalt îi ajunge prea puțină lumină.
Cârpeala obișnuită e simplă: ridici planta mai joasă pe un ghiveci întors sau pe o cutie. Nu costă nimic și compensează fără probleme zece sau douăzeci de centimetri. Ridicarea lămpii e mai rea: acolo pierd lumină amândouă.
Și mai bine e să eviți asta: dacă îndoi la timp soiul mai înalt, mai târziu nu mai e diferență de nivel de compensat. Momentul pentru asta e faza vegetativă, nu înflorirea.
Aproape toate încurcăturile vin din faptul că decalajul e descoperit când prima plantă e deja matură. Și totuși e fixat dinainte: ambele înfloriri sunt cunoscute și ambele pornesc în aceeași zi la trecerea la douăsprezece ore.
Calculează ambele date înainte de trecere, câte una pe soi. Două săptămâni diferență nu sunt o problemă. De la patru în sus, merită să te gândești să treci soiul mai lung în înflorire mai târziu, dându-i mai puțin vegetativ.
Dacă merită să împarți spațiul e altă întrebare: două soiuri pe aceeași suprafață nu dau împreună mai mult decât unul singur bine folosit. Ce poți aștepta estimează calculatorul de randament.
Cu un soi ajunge memoria. Cu două în același cort nu mai ajunge — și din ziua trecerii, nu din ziua recoltei.
Trei lucruri pe plantă: ziua trecerii la 12/12 (aceeași pentru ambele, dar e punctul zero al ambelor calcule), înflorirea indicată de bancă și ziua în care ai tăiat de fapt. Diferența dintre ultimele două e cifra care contează data viitoare: indicațiile băncii ies aproape mereu optimiste.
Și pe deasupra, ce i-ai făcut unei plante cât timp cealaltă era încă acolo: când ai spălat, când ai făcut manichiura, când a stat cortul deschis. Dacă trei săptămâni mai târziu ceva iese prost, cauza e adesea exact în aceste rânduri.
Cu două fotoperiodice da, practic fără probleme: stau sub același ciclu de lumină și în aceeași climă, doar se termină în momente diferite. Ce trebuie gândit e ce se întâmplă când recoltezi primul în timp ce al doilea încă înflorește.
Doar acceptând un preț. Autoflorantele merg după propriul ceas și vor mereu optsprezece până la douăzeci de ore de lumină; fotoperiodicele înfloresc doar la douăsprezece. Dacă cobori la 12/12, autoflorantul produce mai puțin. Dacă lași optsprezece, fotoperiodicul nu înflorește. Un punct intermediar le înrăutățește pe amândouă.
Întreagă și dintr-o dată, în loc să scoți ramuri zile la rând: așa cortul stă deschis cât mai puțin. Și usuc-o în altă parte — uscarea cere altă umiditate decât înflorirea, iar cele două nu încap în același timp într-un cort.
În pământ nu e o problemă: fiecare ghiveci se udă separat, deci speli unul și continui să-l fertilizezi pe celălalt. În DWC sau cu rezervor comun nu se poate separa: ambele împart aceeași soluție, iar una primește forțat ce nu i se cuvine.
Ridică-l pe cel mai jos, pe un ghiveci întors sau pe o cutie. Compensează zece sau douăzeci de centimetri și nu costă nimic. Ridicarea lămpii e cea mai proastă soluție: așa pierd lumină ambele plante.
Două săptămâni nu sunt o problemă. De la vreo patru în sus, merită să treci soiul cu înflorire mai lungă mai târziu, dându-i mai puțin timp de vegetativ. Ambele date sunt fixate înainte de trecere și se pot calcula dinainte.
Nu. Randamentul depinde de suprafață și de lumină, nu de numărul de soiuri. Două pe același spațiu nu adună mai mult decât unul singur bine folosit — farmecul e în varietate, nu în cantitate.
Pe plantă: ziua trecerii la 12/12, înflorirea indicată de bancă și ziua în care ai tăiat de fapt. Diferența dintre ultimele două e cifra care contează în ciclul următor, pentru că indicațiile băncii ies aproape mereu optimiste.
Două soiuri într-un cort înseamnă două calendare. În CRIS fiecare plantă are propria fișă în același spațiu — ziua trecerii, săptămânile de înflorire și ziua tăierii separat, offline și fără cont.