Capitolul 5 din 6
Puține subiecte se discută cu atâta înflăcărare. O parte din dezbatere se destramă însă imediat ce îți dai seama că două lucrări complet diferite poartă același nume — și că doar una dintre ele e în discuție.
Când citești „spălare” sau „flush”, verifică întâi despre care dintre cele două e vorba. Dezbaterea pe care o găsești peste tot o privește doar pe a doua.
Raționamentul susținătorilor e plauzibil: mai puține săruri în substrat înseamnă mai puține săruri absorbite în ultimele zile. Cine a fumat vreodată flori supra-fertilizate cunoaște acea notă aspră pe care vrei s-o eviți.
De partea cealaltă există un argument la fel de plauzibil: ce e în plantă, e în plantă. O săptămână fără îngrășământ nu scoate nimic din țesut — face doar ca nimic nou să nu mai intre. Comparațiile controlate, în care s-au gustat și analizat plante spălate și nespălate din același ciclu, n-au găsit diferențe solide.
Ce se pierde de obicei în această dezbatere: ambele tabere vorbesc despre o plantă fertilizată corect. Cine a mers săptămâni întregi prea sus are o problemă pe care o săptămână de apă n-o mai rezolvă — iar pentru acest caz e valabil primul punct de mai sus, nu acesta.
În valorile țintă din aplicație, ultima săptămână de înflorire apare ca fază proprie, cu o țintă EC sub 0,4 mS/cm. Doar ultima săptămână, și doar la soiurile a căror înflorire durează cel puțin șase săptămâni.
E intenționat mai puțin decât recomandă multe ghiduri. Motivul e efectul secundar: o plantă care primește doar apă timp de două sau trei săptămâni își stinge frunzele în timp ce florile s-ar mai putea umple. Ce speri să câștigi în curățenie plătești în recoltă.
O săptămână nu costă practic nimic și preia argumentul susținătorilor. Aceasta e cântărirea din spate — nu o sentință despre cine are dreptate în dezbatere.
E gestul cel mai puțin spectaculos din tot ciclul: din acel moment există doar apă — fără îngrășământ, iar restul rămâne ca înainte. Uzi în continuare după nevoie, nici mai mult, nici mai puțin.
pH-ul contează în continuare. Apa de la robinet neajustată e de obicei mult peste marja țintă, iar un pH greșit în ultima săptămână poate provoca carențe acolo unde înainte nu existau.
Ce nu e nevoie: să treci litri peste litri prin ghiveci. Acela e gestul de la primul punct — rezolvarea unei acumulări de săruri, nu o rutină înainte de recoltare.
E greșeala cea mai frecventă și are un semn clar: planta nu se îngălbenește doar jos, ci de jos în sus, iar florile nu se mai umplu vizibil.
Cum sfârșitul înfloririi se poate rareori prezice la zi, momentul tinde să fie tras înainte — nimeni nu vrea să rămână scurt. Mai bine invers: mai degrabă o săptămână târziu decât două devreme. Dacă oricum vei amâna tăierea, la spălare ai și tu marjă.
Numărând înapoi de la tăierea prevăzută: cu o săptămână înainte. Asta presupune că data e planificată — iar de asta depinde a doua jumătate a calculului.
Timpul de înflorire al soiului e pe pungă și e datul cel mai de încredere pentru asta. Dacă îl introduci, împreună cu începutul real al înfloririi, în calculatorul datei recoltei, obții ziua tăierii — iar de acolo numeri o săptămână înapoi.
Ziua definitivă a tăierii o decide oricum planta, nu calendarul. Cum se vede asta e în capitolul următor.
Două lucruri, și amândouă se plătesc singure în ciclul de după următorul: ziua în care ai trecut doar la apă și dacă mai târziu ai observat vreo diferență la fumat.
Sună banal, dar e singura cale solidă de a-ți forma o părere proprie: fă un ciclu cu și unul fără, notează-le pe amândouă, și vei ști pentru condițiile tale — fără să mai ai nevoie de dezbatere.
Necesar în sensul de „altfel ceva iese prost”, nu. Comparațiile controlate n-au găsit diferențe solide. O săptămână nu costă practic nimic și de aceea CRIS o are ca fază proprie, cu o țintă EC sub 0,4 mS/cm.
Da — „flush” e termenul englezesc pe care mulți cultivatori îl folosesc pentru spălarea dinainte de recoltare. Atenție doar că același nume se folosește și pentru spălarea din cauza acumulării de săruri, care e altceva: verifică mereu despre care e vorba.
Cam o săptămână. Două sau trei săptămâni, cum se recomandă pe alocuri, costă recoltă: planta își stinge frunzele în timp ce florile s-ar mai putea umple.
Spălarea sărurilor rezolvă o acumulare în substrat și poate fi necesară în orice fază: asta nu se discută. Spălarea dinainte de recoltare e ultima săptămână cu apă curată și e practica discutată. Pentru prima, cu valorile ei: pagina de pH și EC.
Da. Apa de la robinet e de obicei mult peste marja țintă, iar un pH greșit în ultima săptămână poate provoca carențe acolo unde înainte nu existau. Mai puțin îngrășământ nu înseamnă mai puțină grijă.
Planta nu se îngălbenește doar jos, ci de jos în sus, iar florile nu se mai umplu vizibil. Mai bine o săptămână târziu decât două devreme.
Valoarea țintă e aceeași, desfășurarea diferă: fără substrat care să amortizeze, planta reacționează mai repede la schimbare. În pământ rămâne mereu ceva stocat care îndulcește trecerea.
Nu mai mult decât de obicei. Să treci litri prin ghiveci e gestul împotriva acumulării de săruri, nu rutina dinainte de recoltare: la o plantă fertilizată normal nu aduce nimic și doar spală substratul.
Normal în ultima săptămână de înflorire: planta ia din frunzele vechi ce mai are nevoie. Ar îngrijora dacă ar apărea devreme în înflorire sau ar urca repede.
Cu o săptămână înainte de tăierea prevăzută. Data rezultă din începutul înfloririi și timpul de înflorire al soiului — ambele se introduc în calculatorul datei recoltei. Tăierea definitivă o decide planta.
Aceeași logică, doar că la înfloriri scurte are mai puțin sens: CRIS aplică faza de spălare de la șase săptămâni de înflorire în sus. La soiurile foarte rapide pur și simplu nu rămâne o săptămână liberă fără să iei ceva de la plantă.
Singurul răspuns care contează pentru cultura ta vine din compararea a două cicluri. CRIS le păstrează pe amândouă, offline și fără cont.